Leonuţ Oprea e cizmar de 25 de ani. Încă din adolescenţă, din cauza unui handicap fizic, s-a dedicat întru totul reparării cizmelor şi pantofilor. A învăţat meserie de la cei mai buni meseriaşi din Bucureşti, pentru a deveni la rândul lui cel mai bun. Totul a început în adolsecenţă, când şi-a pierdut piciorul stâng, în urma unui accident, şi atunci părinţii au luat decizia de a-l trimite la Bucureşti să urmeze o şcoală profesională, mai ales că studiile erau gratuite pentru persoanele cu handicap. Aşa că nici nu a făcut bine 16 ani şi s-a trezit în Capitală, plin de entuziasm şi cu dorinţa de a face treabă. Leonuţ Oprea a prins drag de meserie şi nu a lăsat-o nici până în momentul de faţă. Are 25 de ani de experienţă, şi a devenit dependent de muncă, de pantofi şi de cizme.

Atelierul de reparat încălţăminte, al doilea cămin

În centrul istoric, într-o curte, e atelierul de reparaţii încălţăminte al lui Leonuţ Oprea. O cămăruţă mică devenită, de-a lungul anilor, căminul în care şi-a petrecut mai mult de jumătate din viaţă. Pe un scăunel, în faţa unei mese pline cu unelte de lucru, polizor, şmirghel, cleşte, Leonuţ munceşte de zor la o pereche de pantofi. „Nu poţi face treabă de mântuială. Fiecare pereche de pantofi, o repar cum trebuie. Uite, acum trebuie să cos o pereche de şlapi. Cel mai mult munceşti la cusături. La unii papuci, îţi ia şi o oră ca să faci o cusătură de treabă”, spune cizmarul. Pantofii sunt aşezaţi pe două rafuri: pantofi reparaţi şi pantofi stricaţi. E o persoană ordonată în munca lui, deoarece îşi respectă clienţii. „Dacă nu eşti serios, oamenii nu mai apelează la tine odată ce i-ai dezamăgit. Dacă îi serveşti cu respect şi la preţuri nu prea mari, oamenii te mai caută”, este convins cizmarul.

Între muncă şi familie 

 Lenuţ Oprea îşi iubeşte meseria, dar e puţin trist când vorbeşte de  un