Unde se întâlnesc doi sau mai mulţi membri ai aceleiaşi specii, în mod obligatoriu, la un moment dat se vor observa simptomele maladiei cel puţin la jumătate dintre indivizii avuţi în vedere.
Vom denumi în continuare SPD(Sindromul Pupincurismului Dobândit) o boală extrem de frecvent întâlnită atât la animale, cât şi la om. Au fost observate chiar unele comportamente asociate acestei afecţiuni şi la plante sau alte organisme ori microorganisme cum ar fi mucegaiuri, microbi, herpesuri etc., prin urmare nu o vom analiza ca o abatere de la normalitate, ci ca o parte integrantă a vieţii de zi cu zi fără de care se poate spune chiar că nu există supravieţuire în societate.
Este vorba aşadar de o boală socială. Unde se întâlnesc doi sau mai mulţi membri ai aceleiaşi specii, în mod obligatoriu, la un moment dat se vor observa simptomele maladiei cel puţin la jumătate dintre indivizii avuţi în vedere. Bineînţeles că există şi manifestări între specii diferite (de la om la câine, limbrici sau alte animale), dar vom analiza mai în detaliu acest aspect într-un studiu ulterior.
La om, SPD, ca şi SIDA, afectează sistemul imunitar. Există două elemente obligatorii pentru ca boala să se instaleze, şi anume o ţintă şi o sursă. Ţinta este sub forma unei părţi a corpului aparţinând unui individ de orice sex aflat pe o poziţie superioară în firmă sau societate, iar sursa este dorinţa de afirmare sau ambiţia persoanei predispuse la (deschise spre) îmbolnăvire. Cu alte cuvinte, este o problemă la creier.
Individul afectat simte la început o uşoară ameţeală, apoi greţuri, în funcţie de ţinta pe care şi-o fixează pentru manifestarea bolii şi gradul ei de antipatie sau libidoşenie. După un timp, însă, de încercări repetate şi de tratament cu alcool sau antidepresive se instalează o stabilitate; atunci persoana afectată începe să creadă că se simte normal. Din acel