Ultimul film al lui Eric Rohmer, Triple agent, nu a placut la Berlin: a avut parte de aplauze razlete si de un inceput de huiduiala. La rindul ei, conferinta de presa – care, ce-i drept, nu s-a bucurat de prezenta regizorului, ci doar de a actorilor principali (necunoscutii Serge Renko, Katerina Didaskalou) si de a producatoarei (Françoise Etchegaray) – nu a fost nici pe departe luata cu asalt, desi ziaristii ar fi avut despre ce sa scrie; de pilda, despre faptul ca veteranul „Nouvelle Vague“ Rohmer (84 de ani pe 4 aprilie) – caruia Cinematograful ii datoreaza filme antologice precum Ma nuit chez Maud (1969), Le genou de Claire (1970), La Marquise d’O (1976), Pauline à la plage (1983), Les nuits de la pleine lune (1984), Le Rayon vert (1986), Conte d’hiver (1991) sau L’Anglaise et le duc (2002) – nu a primit un cent, nici de la organismul Avances-sur-Recettes, nici de la postul franco-german Arte, pentru acest film! „Probabil ca Avances... pastreaza banii pentru regizori ca Claude Berri sau Jean-Jacques Annaud, care chiar au nevoie“, a conchis, ironic, Etchegaray. (Sau poate pentru ca nu i se iarta lui Rohmer – zic eu – faptul ca a facut un film despre Revolutia Franceza – L’Anglaise et le duc – dintr-o perspectiva „politic incorecta“: la Avances..., ca si la Arte, „decidentii“ sint de stinga.)
Inspirat de un caz real, Triple agent povesteste – cu obisnuita locvacitate rohmeriana – citiva ani (1936-1940) din viata unui agent, Fiodor, aristocrat rus care traieste la Paris cu sotia sa, Arsinoe, o grecoaica (Rohmer a schimbat nationalitatea consoartei – in realitate, rusoaica ea insasi – pentru ca dialogurile dintre cei doi sa se poarte in franceza). Filmul este ritmat de inserturi din jurnale de epoca, in alb-negru, care istorisesc victoria in alegeri a socialistilor aliati cu Frontul Popular (formatiune de stinga), apoi inceputul razboiului din Spania, oc
