Talk-show-urile, printre altele, lanseaza zvonuri, creeaza confuzie, pun in circulatie minciuni si calomnii. Cei care se complac in jocul acesta periculos, nociv pentru societatea romaneasca, sint niste iresponsabili. Nu e prima oara cind scriu la aceasta rubrica despre talk-show-uri. Intimplarea face ca am debutat in Ziarul de Iasi cu un articol despre Mircea Badea, in care imi exprimam stupoarea fata de scalimbaielile cu care prezentatorul ii "amuza" pe telespectatori si fata de ineptiile pe care le debita cu aplombul unui fante de mahala. Au trecut ani buni de atunci si Mircea Badea e tot acolo, la "Revista presei". Despre aceasta pretinsa revista a presei as spune in primul rind ca aduce mari deservicii presei. Prezentatorul (nu pot sa-l numesc cronicarul) a devenit si mai agresiv, si mai obraznic, si mai dezinvolt in executarea numerelor lui de circ. Va fi avind, cu siguranta, publicul lui, pe care l-a "format" de-a lungul anilor. Fenomenul talk-show-urilor a fost, in plan mediatic, una din manifestarile cele mai simptomatice ale epocii noastre de tranzitie (ce pare sa nu se mai sfirseasca). A dat iluzia, dupa decenii de cenzura comunista, ca in sfirsit poti vorbi liber, ca poti spune orice fara teama si fara inhibitii. Curind, talk-show-urile s-au profesionalizat, au aparut "formate" noi (in fapt, prea putin deosebite de celelalte), s-a impus si statutul (mi-e greu sa zic meseria) de animator. Ritualurile au devenit obligatorii. Animatorul domina platoul, ii ia de sus pe invitati, le taie vorba cind are el chef, se situeaza pe o pozitie de forta. Participantii, de regula, accepta rolul subaltern, vor sa spuna cit mai multe si nu li se da timp, pleaca adesea, am convingerea, cu un sentiment de frustrare. Mai nimeni, din cite stiu, nu refuza o participare la talk-show. Exceptiile intaresc regula. Talk-show-ul inseamna, pentru marea masa, democratia in direct. "Na