În prima porţiune, pe alee, între blocuri, să mă feresc de cîini. E mai ales ăla negru care dă de fiecare dată alarma şi apoi sar toţi. Primele dăţi, mă opream şi le ziceam marş, acum am observat că, dacă trec în viteză, îi iau prin surprindere şi nu se pot ţine după mine. Aleargă cîteva zeci de metri lipăind şi plescăind mîrîit (nu pot să latre cînd aleargă), după care se lasă păgubaşi. E periculos însă dacă ajungi cu viteză în intersecţie, atent la ei, şi apare vreo maşină...

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor Stop. Bordură înaltă. Ajung între benzile galbene de pe trotuarul bulevardului. E destul de lat, e mai bine. Atenţie, crengi joase. Din nou, ceva probleme cu niscai femei în vîrstă. Unele se deplasează foarte încet, altele chiar adastă imobile pe banda care ar trebui să fie a mea. Nu aud claxonul şi nici nu prea pare să le intereseze ce e în jurul lor. Altceva e cu femeile mai tinere, ştiu şi asta: fac mişcări bruşte şi imprevizibile. Să le claxonezi? Le sperii şi situaţia se poate agrava. Un taximetrist face manevre şi-mi taie calea chiar pe trotuar. Mă întreb cum m-aş putea răzbuna cu doar cele două roţi ale mele. Ajung la intersecţie. Iar bordura. Vine porţiunea pe carosabil. Din viteazul vînător de pietoance speriate, mă transform într-un biet iepuraş fugărit de maşini. Să-i dau tare că acum s-oprite la stopul dinainte, poate scap de ele pînă la intersecţia următoare. Nu scap, viiine fluxul din spate, vîj, vîj. Mai în dreapta, mai lîngă bordură că nu-i de glumă. Uite duba ce aproape trece. Următorul stop e verde şi trebuie să merg înainte. Atenţie la nebunia cu şoferii care fac dreapta şi nu văd bicicletele. S-o iau pe trecere? Ca să fiu corect ar trebui să mă dau jos de pe bicicletă. Mai bine nu... Iar vine fluxul. Maşină parcată cu colţul scos în stradă. Dilemă: îl ocolesc sau opresc,