Deunazi, intr-o discutie despre inflatie, un specialist financiar care greseste rareori tinta mi-a spus ca il ingrijoreaza amenintarile cu scumpirea painii. N-a fost ingrijorat cand s-a scumpit lumina. Nici cand s-au scumpit gazele. Cu painea insa e altceva. La noi, de foarte multa vreme, pretul painii traseaza un prag psihologic. Orice depasire a acestui prag e un motiv de alarma.
Dar ce fel de paine mancam noi, romanii? O paine rea, desigur. Slaba performanta, ce face sa avem necazuri mari cu multe dintre produsele fabricate in Romania, loveste in primul rand in paine. Lucru greu de explicat.
Intre imaginile pe care le pastrez in memorie, din copilarie, una e dominanta. Era in 1943, toamna. Calatoream cu trenul impreuna cu parintii mei. Imi amintesc ca tata, care intrase intr-un dialog aprins cu un preot, i-a spus la un moment dat: "Paine ca la noi nu face nimeni in lume". Aceste cuvinte s-au reactivat in mintea mea ori de cate ori, de-a lungul anilor, am capatat informatii legate de painea romanilor.
In '43, in plin razboi, un inalt functionar german, aflat cu misiune in Romania, ii scria lui Hitler ca, intr-o Europa infometata, la Bucuresti se comercializau 11 sortimente de franzela de cea mai buna calitate. Acum, insa, la inceputul veacului XXI, painea noastra a pierdut toate competitiile calitative. Iar patronatele "din bransa" ne ameninta ca o vom plati mai mult. Motivand ca... e seceta.
Intr-adevar, e seceta... dar Ministerul Agriculturii ne asigura ca nu e criza de grau. Si inca un fapt: producatorii de paine ar putea afla, pe banii lor, ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Caci piata noastra, desi nu e competitiva, e totusi functionala. Consumatorii au si ei un cuvant de spus. Daca producatorii vor scumpi painea, curba vanzarilor va cobori, iar cea a incasarilor o va urma. Piata nu-i iarta niciodata pe cei c
