Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, vrea o imagine mai buna pentru asociatia pe care o conduce, o implicare reala a scriitorilor in societatea civila, dar si o relaxare fiscala pentru acestia. Noul presedinte ales al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, propune o reconsiderare a imaginii asociatiei pe care o conduce, o implicare reala a scriitorilor in societatea civila, dar si o relaxare fiscala pentru acestia, care le-ar permite linistea necesara sa creeze.
Jurnalul National: In timpul care a premers alegerilor pentru presedintia Uniunii Scriitorilor nu ati prezentat un program concret, punctual. Ce program propuneti, totusi? Nicolae Manolescu: Nu exista decat niste principii si niste linii generale. Nu cred in programe care pleaca de la o cunoastere insuficienta si din afara a unui domeniu sau a unei institutii. Mi-am acordat o perioada de gratie, un an de pilda, in care sa evaluez absolut toata activitatea Uniunii de pana acum, sa vedem ce se pastreaza, ce se abandoneaza, ce se schimba, dupa care voi putea spune daca e posibila, in ce timp si in ce termeni, o adevarata reforma a institutiei. Sigur, eu stiu in linii mari cam ce vreau sa fac, dar nu sunt sigur ca se si poate face ceea ce vreau eu. Uniunea este o institutie care a fost reconstruita in 1949, cand a fost desfiintata Societatea Scriitorilor Romani, pentru o societate etatizata in intregime. Si chiar daca Uniunea avea fonduri proprii, deci nu era bugetara, functiona ca o institutie dintr-un regim comunist. Dupa 1989, situatia schimbandu-se complet, Uniunea nu a gasit o modalitate de a se adapta la economia de piata, la noile relatii care se stabilesc intre institutii si mai ales nu s-a descurcat deloc in ceea ce priveste reprezentarea profesionala a scriitorilor.
Uniunea are o finantare unilaterala, reprezentata de chiria de pe Casa Vernescu... Asta e secunda