Vestea bună este că, indiferent care va fi rezultatul alegerilor, ce a fost mai rău se sfârşeşte în două săptămâni. Un an de criză economică în care nimeni la nivel politic nu a avut curajul să facă ceva sau măcar să anunţe la ce ar trebui să ne aşteptăm.

Vestea proastă este că dezbaterea prezidenţială pentru primul tur nu a atins niciuna dintre temele economice care au devenit presante abia în ultimele 12 luni. Doar o jumătate de excepţie – taxarea: candidaţii au atins partea de venituri, fără însă să discute despre cheltuieli. Ce teme noi ar trebui să deschidă cei doi finalişti:

1. Reducerea bugetară de 10% din cheltuieli pentru anul următor. Se va tăia masiv, fie din salarii, fie din investiţii. Nu există variantă care să le împace pe amândouă. Candidaţii din finală ar trebui să se poziţioneze clar şi să spună de la cine vor fi luaţi 3,5 miliarde de euro. Orice eschivă este demagogie pură.

2. Privatizarea. La nivel de vorbe, nimeni nu mai vinde nimic. Când se ajunge la fapte, totul ajunge să fie de vânzare. Un politician care nu îşi asumă un calendar clar de privatizare poate fi suspectat, pe baza experienţei de până acum, că are deja o coadă discretă de clienţi la poartă.

3. Trecerea la euro. Pentru a mai putea intra în zona euro în condiţii bune în 2015, România trebuie să îşi restructureze dureros sistemul bugetar şi fiscal, să se împrumute mai puţin şi să îşi facă planurile pe câţiva ani înainte. Sună simplu, dar dacă lucrurile acestea s-ar fi întâmplat, România era acum în sitauţia Poloniei. Evident, nu este.

4. Absorbţia banilor UE. Toţi candidaţii şi toate partidele au avut câte o atribuţie şi câte ceva de spus. Rezultatul este catastrofal iar soluţii nu există nici până acum. Aici trebuie să îşi dea viitorul guvern proba competenţei, şi nu la redactarea de Ordonanţe. Însă precondiţia pentru ca acest punct să se rezolve eficien