Revoluţia comportă acel ansamblu de tehnici (insurecţionale) prin mijlocirea căruia schimbăm ordinea prestabilită dintr-un domeniu fundamental: societate, politică, economie, ştiinţe sau religie. Vorbim adesea despre "revoluţia IT". Formula e justă: de un deceniu, această mutaţie - operată gradual - ne afectează modul de a comunica (mai mult, mai repede, mai departe) şi egalizează condiţia receptorilor (pe net nu există ierarhie). Agora electronică a devenit decorul nostru permanent. Şi în România - preponderent urbană - noul stil de viaţă se extinde rapid. Foarte curînd, membrii societăţii vor fi cetăţeni care practică e-guvernarea. Vom vota cîte ceva în fiecare clipă. Vom învăţa să ne exercităm dreptul la opinie într-un forum cu o mie de feţe. Existenţa noastră va fi mai cu seamă socială, cu bune urmări democratice, pentru că orice persoană "conectată" se pune într-o situaţie de transparenţă voluntară. La prima vedere, Biserica Ortodoxă Română nu se intersectează cu procesele amintite. În ea găsim o "altă lume": mister liturgic, simboluri străvechi, parcurs nevăzut. Unii susţin această separaţie, tocmai pentru că religia le oferă o alternativă sacră, complet opusă ariei profane în care trăiesc zi de zi. Alţii, printre care mă număr, cred că faptul spiritual poate profita de "revoluţia IT". Nu e vorba despre altare care devin pupitru digital şi nici despre spovedania prin e-mail. Mă refer doar la potenţarea mesajului creştin cu ajutorul mass-media. Un creştinism în dezbatere poate părea perdant: cum să "discuţi" Revelaţia fără să-i chestionezi autoritatea? E aici o deturnare de sens. Utilizînd comunicarea în masă, Biserica nu-şi interoghează temeiurile, ci caută să întărească legăturile comunitare. Odată pătrunsă în agora electronică, ea are mai multe şanse de a stabili "agenda" binelui comun. Şi, pe de altă parte, se constituie ca partener - cu o voce distin