Ani de zile, stilul nostru de lucru a dat cosmaruri birocratilor de la Bruxelles, iar oficialii europeni au invatat sa-si faca cruce si cu picioarele in fata capacitatii noastre de a sparge bani cu ghiotura pe orice fleac. La 1 ianuarie 2007, cerul Romaniei s-a umplut de artificii, iar sampania a curs valuri. De la strungar la politician, aproape toata suflarea romaneasca sarbatorea intrarea in clubul select al Uniunii Europene. Strungarul, cu gandul la apropiata sa plecare la munca in Italia sau Spania, iar politicienii, cu gandul la valurile de euro ce stateau sa irupa peste granitele noastre. Vocile celor cativa eurosceptici carora steagul albastru cu 12 stelute galbene nu le inspira cine stie ce incredere, ca si ale celor care spuneau timid ca suntem departe de a sti sa folosim tacamurile de la masa bogatilor au fost inabusite scurt sub valul de optimism si de incredere in capacitatea proverbiala a romanului de a se "descurca". La ingrijorari s-a raspuns cu "las ca vedem noi" sau, cel mult cu "o sa invatam din mers". Dupa sase ani, pare sa fi venit ora socotelilor. Ani de zile, stilul nostru de lucru a dat cosmaruri birocratilor de la Bruxelles, iar oficialii europeni au invatat sa-si faca cruce si cu picioarele in fata capacitatii noastre de a sparge bani cu ghiotura pe orice fleac. Sub dusul rece reprezentat de experienta romaneasca, Europa a intors foaia, iar amenintarea cu blocarea fondurilor comunitare a devenit tot mai serioasa. Intai s-a vorbit de celebrul de acum POS-DRU, recte Programul Operational Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane. Pentru aceasta "dezvoltare" s-au tocat bani in nestire, mai ales pe salarii grase date unor "consultanti" a caror activitate a fost de multe ori pur formala sau pe simpozioane desfasurate pe litoral sau in vreo statiune montana. S-a ajuns la situatii hilare, in care o comuna cheltuia 100.000 de euro pentru scolirea l