Unele dintre ele rămân în umbra soţilor lor, altele îi susţin cu tărie în tot ce fac, iar unele au deja o carieră şi preocupări sociale înalte, muncind cot la cot cu "jumătatea" lor prezidenţială pentru binele ţării lor sau se reunesc în cluburi prin care promovează în lume interesele întregului continent. Instituţia "Primei Doamne" nu este aleasă prin vot, titularei fiindu-i rezervat, prin tradiţie, rolul delicat, dar foarte complicat, de "stăpână" şi "gazdă" a reşedinţei primului om în stat. Dar chiar dacă nu intervin direct în treburile ţării, nu se poate spune că soţiile preşedinţilor nu au vreo influenţă asupra instituţiei pe care ei o conduc. Iar metodele lor de convingere sunt cât se poate de subtile...
"Pot să spun că tacticile noastre feminine sunt înnăscute", a recunoscut recent, la întâlnirea unui mic grup din "clubul" soţiilor preşedinţilor africani, Sia Nyama Koroma, "Prima Doamnă" din Sierra Leone. Ea şi alte patru soţii de şefi de stat de pe "continentul negru" s-au confesat unei ziariste de la BBC. "Când mă adresez lui cu «domnule preşedinte», înseamnă că vreau să îi cer ceva", a continuat ea, adăugând cu subînţeles că, "uneori, chiar îi spun «domnule preşedinte»". Koroma militează pentru drepturile femeilor, pentru interesele familiilor africane şi pentru sănătate. Anul acesta, în luna mai, ea a făcut o impresie deosebită la Washington, vorbind despre aceste probleme cu ocazia unei conferinţe aniversare a societăţii "CARE International", care luptă de 50 de ani împotriva sărăciei.
Pentru Janet Kataha Museveni, soţia preşedintelui ugandez, nu este suficient să trăieşti cu "puterea", ci, foarte ambiţioasă, a vrut să aibă şi ea o parte din aceasta. A fost aleasă în Parlamentul ugandez, apoi a devenit ministru. Dar faptul că şi-a adus, cu timpul, la putere şi o parte dintre rudele sale, familia prezidenţială s-a expus critici
