Sa admitem, de dragul discutiei, ca actualii guvernanti nu dispun inca de toate informatiile privind executia bugetara a anului 2008 si ca s-ar putea sa ne trezim cu un deficit bugetar de peste 4% din PIB din cauza scaderii veniturilor in ultimele doua luni ale anului. De la 3,5%, cat se preconizase, pana la 4,1% este, ce-i drept, o crestere semnificativa, dar nu o catastrofa. Prin urmare, oricat s-ar fi inselat sau ar fi ascuns datele adevarate ministrii liberali, actuala rasturnare de politica bugetara nu poate fi nicidecum justificata prin eventualele abuzuri si/sau incompetente ale Guvernului precedent.

Atunci, ce Dumnezeu se intampla aici? De ce vine presedintele Basescu acum, in sedinta de guvern, sa declare falimentul sistemului de pensii si solidaritatea sa cu foarte probabila inghetare a masurilor sociale votate in toamna in Parlament si promise de PSD si PDL in campania electorala? De ce nu mai cresc punctul de pensie, salariile profesorilor, indemnizatiile pentru mame? De ce se intalnesc membrii coalitiei pentru a discuta "din punct de vedere politic" proiectul de buget?

Explicatia este foarte simpla: nimeni nu stie pe ce bani conteaza in 2009. Nimeni nu stie ce venituri vor veni cu adevarat la buget in 2009, pentru ca nimeni nu stie cat de tare va lovi criza. Nu am incetat sa scriem inca de la primele semne ale crizei din Statele Unite ca Guvernul roman ar trebui sa pregateasca un program anticriza care sa ia in considerare cele mai sumbre perspective, inclusiv pe aceea a unei recesiuni. Pentru ca, din nou, nimeni nu stie daca prognoza de crestere economica de 3,5% nu este cumva prea optimista.

Alianta PDL-PSD si Guvernul Boc s-au constituit in temeiul unui Pact pentru Romania care prevede o serie de masuri sociale costisitoare. In conditiile incertitudinii privind veniturile, nu poti finanta aceste masuri decat in doua fe