I. Ecuație cunoscută cu mai mulți necunoscuți

Să facem un exercițiu mental. Să luăm un interviu unui locuitor al Capitalei. Un om care a optat pentru dl Prigoană în sondajul intern pe baza căruia s-a desemnat candidatul PDL la Primăria generală. Îl întrebăm ce i-a determinat opțiunea. Apoi, presupunând că e oferit un motiv legat de persoana și/sau intențiile dlui Prigoană, întrebăm subiectul dacă nu consideră că în aceeași situație, sau una mai bună, s-ar afla și dl Preda, de exemplu. Care credeți că o să fie replica, în covârșitoarea majoritate a cazurilor? Vă spun eu: ”Cine?”. Sau un alt răspuns cu același temei esențial: nu va opta pentru un candidat pe care nu-l cunoaște. Exercițiul nu este pur speculativ: la câteva zile după ce a fost desemnat public candidat, dl Prigoană a prezentat un rezumat de program politic, rezumat la menționarea seacă a trei priorități ale unui viitor mandat. Repet *după* desemnare, inclusiv după sondajul sus-pomenit. Și atunci, mă întreb, retoric, care au fost motivele pentru care dl Prigoană a primit susținerea majorității celor sondați? Cu siguranță că n-ar fi putut fi aprecierea pentru programul politic al viitorului primar. Putem presupune că Bucureștiul nu e locuit de cititori de gânduri, capabili să afle ce intenționează un candidat înainte ca acesta să-și formuleze ideile. Din nou, răspunsul nu poate fi decât unul singur: alegătorii au preferat candidatul cunoscut celui (celor) necunoscuți.

Acum, dacă sunt puțini glumeți care să presupună că românii obișnuiți (inclusiv cei din București) au capacități telepatice, sunt mulți comentatori foarte sobri care explică decizii ale acestora prin faptul că ”nu au educație politică” și că sunt superficiali. E un clișeu lipsit de educație și profunzime. A alege un rău cunoscut în dauna unui (posibil) bine necunoscut nu e un gest caracteristic unui român needucat, e un gest caracter