Ne-am obişnuit să ne trezim în bubuiturile zgomotoase ale colindătorilor oportunişti, veniţi de pretutindeni pentru a face bani. Chiar şi-aşa, bucureştenii se bucură de trompetele „Moşilor" care se perindă prin cartiere.
Câţi mai sunt cei care ştiu despre Irozi sau despre pomana porcului? Despre cozonacii cu nuci şi miere bine frământaţi, sau despre cetele de copii cu icoane în braţe ce colindau mahalalele Bucureştiului de odinioară?
Sunt copiii săraci, lăutari-cerşetori, artişti ai metroului. Sunt micii artişti, „colindători de ocazie" pe care locuitorii din apartamente îi primesc în continuare, amintindu-şi parcă de copilăria lor. Asemeni lăutarilor, ei sunt răsplatiţi cu bani.
Desigur, există spectacole de folclor, formaţii de muzică uşoară şi târguri de Crăciun.Toate păstrează în continuare o atmosferă de sărbătoare.
În Bucureştiul de altădată, însă, obiceiurile se păstrau cu sfinţenie, se colinda cu Steaua, se pleca cu Irodul.
Află în ziarul de mâine cum trăia bucureşteanul de altădată în preajma Craciunului şi care era atmosfera lunii decembrie în Micul Paris.
