Constiinta noastra colectiva nu mai detecteaza dejectia, vulgaritatea, prostul gust si mirlania, acceptindu-le pe toate ca episoade neconditionate din firescul vietuirii. Sintem bolnavi de opacitate morala, traim in sordid ca intr-o oaza de "libertate" (libertinaj?), confundam ideea pluralitatii si diversitatii cu exercitiul vulgaritatii si promiscuitatii. Era inca foarte frig. Noaptea de mijloc de decembrie nu-si luase complet tributul. Aburii ieseau tumultuos din narile trecatorilor incotosmanati, iar putina zapada asternuta in ajun scirtiia macabru sub bocanci. Omul intre doua virste, cu fular lat (acoperindu-i partial fata), se apleca spre doamna zgribulita - totusi cumsecade, zimbitoare si comunicativa, in ciuda orei criminal de matinale. "A sosit cumva curva?", intreba el direct, fara alte formule introductive. "Oh, nu!", raspunse femeia amabila. "Curva vine martea". "De dimineata?". "Nu, in general, curva ajunge pe la prinz, cu trenul de doispe". "E-te-te", zise barbatul destul de dezamagit (ne aflam intr-o joi). Medita doua-trei secunde si adauga: "Daca nu sint la timp la dumneavoastra, sa o retineti pentru mine!". "Sigur", replica doamna cu solicitudine, "nici o problema, o mai opresc oricum pentru cinci clienti". Apoi, observa moale, ca si cum s-ar fi scuzat: "Numai sa stiti ca s-a scumpit curva!". "Zau!?", tresari, neplacut surprins, interlocutorul. Mirii cu ostilitate: "Fir-ar mama lor de hoti! Nu le mai ajunge cit fura, pina si curva-i mai scumpa!". S-a indepartat bombanind, cu miinile adincite in buzunare si capul ascuns in fular. Familiarizata parca, dintotdeauna, cu astfel de reactii, femeia s-a aplecat spre mine, surizind larg, si, dupa ce ne-am salutat, a spus: "Ca de obicei, domn' profesor, da? Cultura, Dilema veche si Romania literara?". Am confirmat din cap. "Sa stiti ca mi-a venit si Dilemateca!", mi-a soptit conspirativ, ca si cum ar fi fost o