Vasele aşteaptă stivă în chiuvetă, plita este stropită cu mâncare, baia nu este igienizată şi podeaua nu este deloc curată. Să aştepte! Toate acestea pot aştepta. Copilul, însă, nu poate.
Va fi destul timp şi pentru curăţenie, când el va creşte şi va prefera singurătatea în camera lui de adolescent. O să am destul timp să le lustruiesc atunci. Podelele curate şi aragazul strălucitor nu îmi vor mulţumi vreodată, nu mă voi emoţiona la vederea rezultatelor lor şi nici nu mă voi îngrijora, pentru că nu ele ies singure din casă, în lumea largă.
Acum este timpul să ne jucăm, să vorbim câte în lună şi în stele, să împărtăşim impresii, să învăţăm mii de lucruri, să ne pregătim pentru a face faţă situaţiilor plăcute sau mai puţin plăcute din viaţă, oamenilor buni sau mai puţin buni pe care îi vom întâlni pe drum, să învăţăm să ne susţinem ideile şi să facem compromisuri fără a renunţa la principii.
Joaca este mai importantă decât orice acum. La urma urmei, vreau ca cel mic să îşi amintească de o mamă care se juca, vorbea şi se distra împreună cu el, nu de una care freca de şapte ori într-un loc pentru a avea o casă strălucind de curăţenie.
Şi ce dacă podelele sunt murdare? În acest caz, murdărirea este bună, aşa cum spunea o reclamă acum câţiva ani. Copilul meu este fericit şi eu sunt la fel.
Sunt curioasă care este atitudinea în familia ta faţă de treburile casnice. Primează în faţa relaţiei cu cei mici? Tu poţi lăsa toate treburile deoparte pentru a te juca cu ei?