Actorul a interpretat sute de roluri mânuindu-şi partenerele de-o viaţă, păpuşile. La 74 de ani încă primeşte aplauze de la publicul său cel mai fidel, copiii

Ion Agachi şi-ar fi dorit să ajungă preot, dar pentru că nu mai avea unde să se formeze a dat concurs pentru un post la teatrul ieşean de păpuşi. „De mic am avut talent. Jucam în şcoală, prin clasa a V-a–a VI-a în piesele puse în scenă de clasă.

Îmi doream să mă fac preot, iar mama, care era foarte credincioasă, m-a susţinut. Într-o toamnă m-a dus de mână la Seminarul «Veniamin Costachi» să mă înscrie, dar când am ajuns ni s-a spus că s-a desfiinţat instituţia, asta era în 1951”, îşi aminteşte actorul.

La 17 ani a aflat despre un post la Teatrul de Păpuşi din curtea Bisericii Catolice, unde s-a prezentat la concurs. „Pentru că aveam doar 17 ani nu am putut fi angajat, am fost luat colaborator. Când am împlinit 18 ani am fost angajat, pe 1 aprilie 1953. De atunci nu am mai părăsit această instituţie. Sunt de 57 de ani aici”, afirmă Ion Agachi. A învăţat singur să mânuiască păpuşa şi susţine că a „furat” cât de mult a putut de la maeştri.

Actorul păpuşar a interpretat peste 300 de roluri de-a lungul timpului. „Într-un spectacol de păpuşi, fiind după paravan, poţi juca şi trei-patru roluri”, precizează actorul.

„Păpuşarul este un actor special”

La 74 de ani, Ion Agachi urcă pe scena Teatrului pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” cu aceeaşi dragoste pentru ceea ce face şi nu-şi doreşte decât ca trupul să-l ajute să aducă zâmbete şi mirare pe chipul micilor spectatori. „Păpuşarul este un actor special. Trebuie să muncească enorm ca să redea prin mâna şi sufletul lui păpuşa, care îl anulează. Marioneta este cea vizionată, aplauzele ea le primeşte”, explică Ion Agachi. Actorul ieşean a stabilit legături cu marionetele pe care le-a mânuit de-a lungul timpului. „Eu vorbesc cu personaje