Dragostea şi banii sau, mai politic vorbind, corpul şi economia, sînt printre subiectele importante abordate de participanţii la proiectul KNOT. Corpul, în relaţia lui cu ceilalţi, în slăbiciunile şi (in)capacităţile lui, era mai demult luat ca măsură în proiectele arhitecturale şi urbane. Acest lucru nu se mai întîmplă atît de mult în oraşele de astăzi, în care ne folosim de accesorii şi maşinării sofisticate pentru a parcurge spaţii din ce în ce mai vaste. Desigur, ritmul Berlinului – şi în special cel din Kreuzberg – este cu totul altul, iar în acest context, habitarea temporară pe care o propune KNOT, în pofida condiţiilor meteo vitrege, este una în care prezenţa fizică se integrează perfect, şi alienarea pe care am simţit-o în semideşertul de lîngă Potsdamer Platz dispare. Stadtmatratze, salteaua triunghiulară pneumatică măsurînd 15 metri pe fiecare latură, pe care raumlabor au conceput-o în 2008 ca pe un catalizator pentru diverse acţiuni şi interacţiuni ale corpurilor umane în spaţiul public, a fost folosită în cadrul KNOT pînă la epuizare. Copiii din cartier au fost primii care au invadat Mariannenplatz încă din prima zi în care am apărut aici şi au rămas o prezenţă constantă şi neobosită, chiar şi după ce salteaua a plecat. Copiii au participat, de altfel, şi la atelierele de desen organizate de Kotti-Shop, un grup care lucrează în comunitatea locală, spaţiul pe care îl coordonează în mod obişnuit fiind situat la cîteva minute distanţă de Mariannenplatz. Proiectul pe care Kotti-Shop (grup reprezentat aici de Stefan Endewardt şi Anne Kohl) îl realizează pentru KNOT este însă mai complex, ei propunînd o structură spaţială numită a-maze-ing, care să reflecte o colaborare de tip wiki – publicul fiind invitat să participe, în această structură, cu obiecte, fotografii, texte, înregistrări video sau audio despre Mariannenplatz, indicînd pe o hartă a împrejur