Romeo Vanica, absolvent al Conservatorului bucureştean, era interesat mai ales de partea de compoziţie şi aranjament orchestral.
Romeo Vanica, absolvent al Conservatorului bucureştean, era interesat mai ales de partea de compoziţie şi aranjament orchestral.
S-a născut într-un mediu muzical. “Tatăl meu, dirijorul Ion Vanica, fiind cel care a înfiinţat, în 1945, Corul de Copii al Radiodifuziunii cu doar 12 copii. Pot să spun că sunt, probabil, persoana cu cea mai îndelungată prezenţă în Radiodifuziunea Română. La 3-4 ani, tata mă aducea şi mă atârna pe câte un pupitru sau pe un scaun, la repetiţii. Tatăl meu nu m-a dat la liceul de muzică pentru că în anii aceia atmosfera era destul de tulbure, dar am făcut acasă intensiv pian şi muzică, teorie”.
Împreună. “În clasa a V-a m-au dat la Liceul Sfântul Iosif”, spune Romeo Vanica. “Printre colegi era şi Mihai Constantinescu. Pentru că locuiam pe străzi apropiate, undeva prin zona Ştefan Furtună, ne-am împrietenit, ne-am descoperit amândoi pasiunea pentru muzică. Eu aveam pian, el nu. Primele mele piese au fost create alături de el şi eram un duet, lucram împreună, eram apropiaţi. Am făcut o formaţie cu Mihai ca solist şi cântam undeva unde este acum Teatrul Foarte Mic, la Sindicatul Sanitas. Un regizor dramatic inimos, Nicolae Mangu, ne-a ajutat. De asemenea, în clădirea fostelor grajduri regale, unde era căminul Politehnicii, luase fiinţă un club artistic. A venit acolo un director tot inimos şi bine pregătit, om de teatru, Laurenţiu Toma, al cărui nume s-a legat apoi toată viaţa de Mondial. Nişte studenţi de la Politehnică, deci viitori ingineri, au înfiinţat o formaţie prin 1966. Dragoş Vasiliu, unul dintre ei, nu era căminist şi stătea la trei case de Mihai Constantinescu. Se cunoşteau, ştiau că fiecare dintre ei cântă şi Dragoş i-a spus să vină şi el în formaţie. Mihai a spu