Ce va iesi din toate astea? Nu v-ati dat seama? O antologie care, sint sigur din ce am citit pe acolo, va provoca si va da incredere celor sceptici: soarta poeziei contemporane a fost, ce mai, salvata! Am avut privilegiul de a participa, intre 9 si 16 septembrie a.c., la Atelierele de creatie de la Savirsin. O tabara de creatie, procreatie si ce o mai fi fost... Psihic vorbind, absolut revigoranta. La Savarsin a fost mai bine decit ma asteptam. Nu am crezut ca o gasca de poeti si un critic pot convietui fara probleme vreme de o saptamina. Dar au reusit. Fara orgolii, fara complexe, nimeni nu a iesit ranit. Poate doar din meciurile de fotbal sau din partidele de tenis cu piciorul. Eu unul nu m-am simtit nici o clipa macar amenintat. Si cred ca nici ei... Altfel, sint convins ca s-au cimentat niste prietenii, ca s-au deschis destule portite, ca ne-am cunoscut mai bine. Mi se pare cel mai mare cistig. Am avut mereu impresia ca facem o echipa sudata. Meritul ii revine cui altcuiva decit inepuizabilului V. Leac, cel care a adunat acolo numai tineri scriitori cu umor. (Nici nu stiu: chiar poti fi scriitor daca nu ai umor?) Sper ca nu l-am dezamagit, caci ne-am intrecut in prostii si aventuri nocturne demne de o cronica mai buna. De altfel, eu unul mi-am propus o conduita a la Svejk. Leac nu si-a propus-o, el o traieste zi de zi. As aminti descinderea-mi cu Radu Vancu, pe la 3 dimineata, intr-un bar ce s-a dovedit a fi bordel, in care matroana (poreclita de toata urbea Neagra), femeie trecuta bine chiar si de a doua tinerete, s-a dovedit a fi si singura disponibila. Disponibila, fireste, pentru experimentele noastre strict conversationale. Noaptea urmatoare, cu Manasia si Maduta am convins niste masculi alpha ai Savirsinului ca sintem mai tari ca ei (ne-am dat chiar si senatori, doar statusem cu primarul la masa). Am fost mai perlocutionari, dar ei nu au inteles ce inseamna