Intr-un film lung (2h 17 minute) si incarcat, octogenarul Clint Eastwood ataca viata si opera controversatului J. Edgar Hoover, personaj pe care n-ai spune ca-l si simpatizeaza. Gratie prezentei lui Leonardo DiCaprio filmul e mai usor de urmarit, dar chiar si asa aduce cu o friptura uscata.
Aflat din 1924 in slujba Biroului de Investigatii, devenit in 1935 Biroul Federal de Investigatii pe care l-a condus pana in 1972, cand a murit, J. Edgar Hoover are, probabil, in ochii lui Clint Eastwood ceva din Dirty Harry. Daca cineastul il admira pe Hoover, atunci probabil o face prin prisma eroului pozitiv care recurge fara jena la tertipuri nedelicate pentru a-si face datoria.
Motivul pentru care Eastwood s-a angajat la un film biografic despre cel care a fost multa vreme a doua cea mai puternica persoana din SUA a fost, probabil, acela de a afla mai multe despre fiinta intima a lui J. Edgar Hoover, despre care s-a spus multa vreme ca s-ar fi imbracat in haine de femeie si ca ar fi fost homosexual.
Probabil ca cineastul s-a intrebat cum a influentat pretinsa lui homosexualitate, mai mult sau mai putin latenta, comportamentul din fruntea FBI-ului (cu tot cu faptul ca ii concedia din FBI pe agentii homosexuali) si, in general, cum profilul lui auster dominat de figura mamei a determinat si accentuat imaginea pe care J.Edgar Hoover a impus-o despre sine.
Eastwood a facut, insa, filmul dupa scenariul lui Dustin Lance Black, autorul scenariului filmului "Milk" (pentru care a luat Oscarul) si cunoscut militant pentru drepturile homosexualilor. Pedigree-ul scenaristului canalizeaza filmul, poate inconstient, pe coordonatele unui film militant, desi uneori ai senzatia ca intentiile regizorului si scenaristului sunt diferite.
Un critic american scria ca esenta filmului ar fi ca "Hoover a facut multe rele, dar ...
