…cutremurele se transforma in tsunami nu doar in oceane, ci si in istorie. Or, ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu exact asta este – un cutremur urmat de un tsunami. Tensiunile tinute prea mult timp sub obrocul RealPolitik au afectat liniile de fractura din lumea araba si ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat – precum douazeci de ani mai devreme in Europa de Est. De-acum, bunul simt spune ca mai exista doar doua optiuni – pe val sau sub val. Din pacate, RealPolitika, in ciuda realismului declarat, pare mai putin apta sa se adapteze din mers. In loc sa calareasca valul, incearca sa-l indiguiasca. Dupa cum s-a vazut si in Japonia, nici o tehnica din lume nu poate face asta. Macar atat sa fi invatat de la artele martiale : nu incerci sa opresti o forta dezlantuita, ca e inutil ; incerci sa mai faci ce se mai poate – o redirectionezi.
Franta si Anglia, cu ceva mai multa experienta in spate, au fost primele care au inteles asta. Germania, incremenita in RealPolitik dintotdeauna, indiferent de regim si de lectiile repetate ale istoriei, mai are inca multe de invatat. La fel si Traian Basescu. Am citit cu real interes comentariul lui Ioan Mircea Pascu de pe www.contributors.ro : De ce Romania nu sustine o interventie militara in Libia ? Mai exact, de ce Romania nu sustine stabilirea unei « no flight zone » care ar echilibra raportul de forte dintre rebeli si fortele pro-Gadaffi si nu recunoaste nici Consiliul National de Tranzitie (recunoscut deja de Franta) ? Pe scurt, (1) pentru ca vrem sa ramanem « in pluton », (2) pentru ca avem bani de recuperat din Libia, si (3) pentru ca « a te impotrivi invingatorului, cand acesta se apropie de victorie poate fi catalogata drept o “eroare politica majora”, ca sa folosesc termenii utilizati expres de dl. Presedinte ».
Si mai pe scurt : pentru ca gandim in genunchi, smechereste.
Ioan Mircea Pascu e – si
