Mai bine de jumatate de an s-a tot speculat pe tema incercarilor lui Traian Basescu de a forta schimbarea lui Calin Popescu Tariceanu din functia de prim-ministru. Pentru moment se pare ca vom avea parte doar de o formula mult mai cuminte de remaniere sau, cel mult, de o restructurare a guvernului. Nu e exact solutia pe care principalii actori politici si-o doresc, dar pare sa fie singurul compromis posibil in actualul context intern si international. Cum Raportul de tara al Comisiei Europene a amanat pentru toamna decizia cu privire la data aderarii Romaniei la UE, ideea anticipatelor a trebuit inghetata, cel putin pana la sfarsitul anului. Pe de alta parte, criza gripei aviare a explodat pe masa Executivului. Ea nu a facut decat sa developeze o realitate pe care o stiam si despre care vorbim de multa vreme: deficitul major de capacitate de management la nivelul administratiei romanesti. Si aici nu e vorba doar de ce se intampla la Palatul Victoria, ci peste tot in tara. E o boala de sistem, iar terapia e complicata si, oricum, de lunga durata. Prea multi dintre cei pe care ii denumim generic, la nivel local si central, autoritati arata jalnic. Acum ii vedem cum nu sunt in stare sa gestioneze cat de cat competent criza gripei aviare, dar ei nu se comporta mai bine nici in alte situatii. Nu doar pentru ca nu sunt in stare sa puna la punct strategii de dezvoltare viabile pentru comunitatile lor, dar au probleme si cu gestiunea eficienta a activitatilor de zi cu zi. Din pacate, nu exista o formula magica pentru a indrepta repede lucrurile, chiar daca opozitia incearca, de altfel in logica luptei politice, sa dea de inteles ca totul ar functiona mult mai bine daca ar ajunge ea la putere. Problema e ca omul de pe strada nu face o astfel de analiza nuantata. Lumea vede pur si simplu ca guvernul actual nu da semne ca e in stare sa se descurce intr-o situatie de criza, iar