“Castraţi-mă, castraţi-mă, /Sau, dacă vreţi, eutanasiaţi-mă, /Pentru că ultima voastră problemă, e clar /Sunt eu, câinele comunitar!” Între iubitorii de animale, legislaţie şi ecarisaj rămâne tot el, câinele comunitar. Unii îl urăsc, alţii îl iubesc, dar soluţii pentru el nu se găsesc. Doar din când în când mai vine cineva cu soluţii extreme, iar atunci reîncepe scandalul.
“Castraţi-mă, castraţi-mă, /Sau, dacă vreţi, eutanasiaţi-mă, /Pentru că ultima voastră problemă, e clar /Sunt eu, câinele comunitar!” Între iubitorii de animale, legislaţie şi ecarisaj rămâne tot el, câinele comunitar. Unii îl urăsc, alţii îl iubesc, dar soluţii pentru el nu se găsesc. Doar din când în când mai vine cineva cu soluţii extreme, iar atunci reîncepe scandalul.
De când nu se mai fac eutanasieri, pentru că sunt interzise de Legea 9 din 11 ianuarie 2008, personalul de la Ecarisaj se întreabă oare ce ne rezervă viitorul. Acum, când am intrat şi noi în rândul lumii civilizate şi nu mai omorâm câinii cu bestialitate, avem o nouă problemă: nu sunt soluţii. Dr Paula Geanina Ştefan, medicul veterinar de la adăpostul Administraţiei pentru Supravegherea Animalelor (ASA) din Bd. Theodor Pallady pledează pentru castrare, ca unică soluţie salvatoare: “Eu zic că toţi ar trebui castraţi, ca să se evite înmulţirea, care este incontrolabilă în momentul de faţă. Mi se pare că e ceva foarte bun pentru animale. Eu am câni de rasă acasă, campioni pe România, pe care i-am castrat. Li se reduce foarte mult din hormoni. E foarte necesar!”, explică doamna doctor. Aşa se face că, dacă vrei să iei un câine din adăposturile ecarisajului, n-ai cum să-l scoţi decât castrat. Nu contează dacă tu, “părintele” adoptiv, vrei să-ţi facă pui câinele pe care-l iei. “Ce urmaşi poate să aibă un maidanez? De aici nu iese nici un câine necastrat. Doar dacă e un exemplar foarte valoros, dar noi
