1. Nu cred că, în acest moment, nevoile stringente ale acestei țări ţin de rocada politică a tutelei ICR. De ce o Ordo­nanță? Dacă dorim o reformare, de ce nu evaluăm, dezbatem, analizăm? 2. Să revenim la miezul chestiunii în cauză. Guvernul Ponta vrea ca Institutul Cultural Român să treacă sub controlul Parlamentului. Să ne reamintim: Fundația Culturală Română a mai fost în subordinea Parlamentului şi în timpul guvernării PSD (2000-2004). Cu foarte puţin timp înaintea alegerilor din 2004, s-a hotărît, tot prin Ordonanță de Urgență, transformarea Fundaţiei Culturale Române în Institutul Cultural Român şi numirea preşedintelui ICR de către preşedintele ţării. Oare de ce același partid, al cărui președinte este Victor Ponta, partidul majoritar în USL, vrea acum să revină asupra unei decizii din urmă cu opt ani? 3. Din cîte cunosc, motivul central al trecerii ICR din sub­ordinea Parlamentului în cea a președintelui era dorința de a depolitiza această instituție, de a o pune deasupra partidelor, așa cum se presupune a fi funcția președintelui României și cum scrie la Constituție. Din punctul de vedere al construcției politice și al Constituției noastre, acest mecanism și principiu mi se par corecte. La fel de adevărat este faptul că, la noi, fiecare politician nu se adaptează el funcției pe care o are, ci își adaptează sau folosește instituția sau funcția după propriul croi. Faptul că avem un președinte jucător care nu respectă regulile jocului nu înseamnă că și premierul Ponta trebuie să construiască legi după impulsurile transmise de clientela politică. Din acest punct de vedere, cred că legea veche era mai bună, mai ales că știu destul de bine ce lumini avem prin comisiile culturale din Parlament. Mă întreb și eu: cine va garanta nepolitizarea ICR? 4. Cred că atît Horia-Roman Patapievici, cît și Mircea Mihăieș au greșit pentru că din poziția unor înalți demnitar