În 1989, în fruntea Bisericii Ortodoxe Române (BOR) se afla Patriarhul Teoctist. Pe numele de mirean Toader Arăpaşu, înaltul prelat fuse­se numit în cea mai mare funcţie a ierarhiei BOR în noiembrie 1986, în locul lui Iustin Moisescu.

Fiu al unui ţăran moldovean înstărit, Teoctist Arăpaşu s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Vânători (comuna Stănceni, judeţul Botoşani). De la vârsta de şase ani a urmat şcoala primară în satul natal, intrând apoi la mănăstirea Vorona şi apoi la Neamţ (1928-1932).

Atras de cele sfinte, a urmat cursurile Seminarului teologic de la mănăstirea Cernica, desăvârşindu-şi instruirea în timpul războiului la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1940-1944). Între timp urcase şi treptele de început ale ierarhiei bisericeşti: tuns în monahism la mănăstirea Bistriţa-Neamţ (1935), hirotonit diacon (1937), preot (1945). Vă prezentăm în continuare etapele carierei ecleziastice a Patriarhului Teoctist, aşa cum reies din fişa de cadre.

A îndeplinit următoarele funcţii:

● 1942-1945 - diacon la catedrala Patriarhiei şi centrul eparhial din Bucureşti;

● 1945-1948 - preot la catedrala mitropolitană din Iaşi;

● 1948-1949 - exarh al mănăsti­rilor din Moldova;

● 1949-1950 - vicar administrativ la Mitropolia Moldovei;

● 1950 - secretar al Cancelariei Sinodului şi Administraţiei patriarhale;

● 1950-1954 - rector al Institutului Teologic Ortodox din Bucureşti;

● 1954-1962 - episcop-vicar patriarhal;

● 1962-1973 - episcop al Aradului;

● 1973-1977 - arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei;

● 1977-1986 - arhiepiscop al Ia­şi­lor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei.

Din 16 noiembrie 1986 este patriarh al BOR, arhiepiscop al Bu­cu­reştilor şi Mitropolit al Ungro­vlahiei. A sprijinit, în toate ocaziile, acţiunile iniţiate de organele locale de stat. A