În avalanșa de evenimente sociale și politice în care suntem prinși la acest sfârșit de an, mici și “suave” încălcări ale legislației care prevede interzicerea discriminării de gen se pierd ușor, chiar dacă ele sunt clar reflectate în mass-media, video, audio sau negru pe alb. E ușor să nu le observi, e drept – ce se întâmplă în rest e important și chiar dramatic și ne acaparează toată atenția.

Totuși, ca femeie trecută prin câteva astfel de episoade în care am regretat că nu m-a făcut mama băiat, nu pot să nu empatizez cu femeile victime ale discriminării de gen sau ale mentalităților misogine pur și simplu, și să nu mă revolt.

Două exemple relativ recente demonstrează că interzicerea discriminării de gen nu este o prevedere legislativă cunoscută nici măcar în mediile educate/ informate, ori că este ignorată cu bună știință sau chiar sfidată.

Situațiile despre care vorbesc au fost trecute cu vederea de multă lume pentru că subiectul principal al întâmplărilor era cu totul altul ambele dăți. Iată exemplele, luate nu din altă parte, ci de “la stat”, care ar trebui să fie garantul implementării egalității de gen:

1. Consiliul de supraveghere provizoriu al Hidrolelectrica se întrunea în ședință pe 22 octombrie în acest an pentru a discuta printre altele semnarea unui contract păgubos pentru companie, propus de fostul director Eugen Brădean, care ceruse încheierea acestei tranzacții. A doua zi, atât Eugen Brădean, cât și un membru al consiliului de supraveghere, Ioan Mihăila, au fost reținuți în cazul unui dosar de mită primite de la compania care dorea încheierea acestui contract cu Hidrolelectrica. Acesta a fost subiectul expus pe larg în știri și comentat, de altfel pe bună dreptate.

Ce au trecut mulți cu vederea, însă, au fost unele elemente ale discuției din cadrul ședinței consiliului provizoriu de supraveghere, în cadrul căreia, Oana