Totul a început cu nişte teaser-e (adică zgîndăritoare / de orizonturi de aşteptare). Cu năucitoare (aşa cred unii) / unghiuri de filmare. O grămadă de ziarişti se înghesuie să intre într-o sală de conferinţe. Montajul este dinamic, filtrele de culoare dau spre verzui, pentru a prezenta această poveste simplă: o masă de ziarişti intră într-o sală. Nişte gazde - bodyguarzi foarte "cool" - liniştesc mulţimea, înainte de începerea conferinţei de presă. Fraza de final, indicaţia bodyguardului-purtător de cuvînt, vine după cîteva apeluri deranjante de telefoane mobile. "Oricum nu o să mai aveţi nevoie de astea" spune tînărul (dur - că aşa e "aspiraţional" junele modern) aparte. Chiar dacă anterior tînărul specificase "Închideţi telefoanele", rămîne impresia, dată de şoapta aparteului şi acel "astea" zeflemitor că e vorba despre persoanele de sex feminin din jur. Doar o impresie, pentru că reclama (im)propriu-zisă apare peste cîteva săptămîni să lămurească lucrurile. E vorba despre noua firmă de telefonie mobilă Cosmorom. În acelaşi cadru - cu ziarişti şi gazde cu feţe de killeri - se desfăşoară acum de sus pe un perete un uriaş cearşaf cu logo-ul în cauză şi memorabilul slogan însoţitor: "Cosmorom. Un serviciu de cuvînt". Să-l comparăm, strict tehnic, cu sloganele firmelor concurente. "Viitorul sună bine" zice sloganul Connex. Iar cel Dialog "Face totul posibil". Se vede diferenţa? Sloganul Cosmorom reuşeşte o performanţă rară: nu e slogan. Pentru că nu respectă regula de bază a conceperii unuia - nu are o "arie semantică" "atotcuprinzătoare", nu lasă posibilitatea "interpretării infinite". E concret ca o definiţie strictă, şi nu pozitiv vag, ca o idee inspiraţională generoasă. Mai mult, pînă şi "definiţia strictă" nu e corectă. Cosmorom nu este un serviciu. Mesageria vocală este un serviciu. Redirecţionarea apelurilor este un serviciu. Cosmorom prestează servic