Se pare ca, in ultimul timp, casa de productie si distributie MediaPRO urmeaza o strategie axata pe doua coordonate: filmele „de autor“ si filmele „de divertisment“; daca primele sint facute, in speta, dintr-un anumit „amor al artei“, ultimele ar avea menirea de a acoperi gaurile produse la buget de cele dintii. in teorie, aceasta tentativa de a impaca si capra, si varza suna bine; in practica insa, lucrurile nu stau la fel.
E de la sine inteles ca, pentru a face un film valoros, indiferent de directia aleasa, ai nevoie in primul rind de un cineast inzestrat si profesionist. Or, aici e marea buba: MediaPRO nu stie sa gaseasca omul potrivit pentru proiectul potrivit. in ceea ce priveste filmele „de autor“, ignorarea cineastilor din fruntea „Noului Val“ si investitia in regizori terminati, precum Dan Pita (cu doua premiere – Second Hand si Femeia visurilor – in 2005) sau Ioan Carmazan (Margo) – si am putea-o adauga aici pe Cristina Nichitus, al carei ultim film este doar distribuit de MediaPRO – sint perdante din start. Numitii reprezentanti ai Vechii Garzi nu numai ca fac sali goale, dar isi dovedesc, film dupa film, incapacitatea de a (mai) aduce pe ecrane plot-uri ori personaje autentice si credibile; la 17 ani de la Revolutie, ei par a gindi cinemaul exact in aceiasi termeni ca inainte, iar tentativele lor de a altoi elemente „de actualitate“ si „comerciale“ pe vechile obsesii personale au fost previzibil sortite esecului.
in acest context, faptul ca MediaPRO a scapat printre degete niste regizori cu un real potential, ale caror filme anterioare au adus acum patru ani un public impresionant in salile de cinematograf (Furia – peste 60.000 de spectatori, Filantropica – aproape 113.000) mi se pare o dovada de incompetenta manageriala.
- Trepte
sub linia de plutire
Trecind la cele mai recente productii comerciale marca MediaP