Începutul primăverii mi-a sădit în suflet, încă din copilărie, sentimentul că primele flori răsărite din pământ, după îngheţul iernii, sunt, de fapt, picături de lacrimă de femeie. Mamele noastre au adus jertfă de tânguire amestecată cu lacrimi de bucurie atunci când ne-au născut, dăruindu-ne binecuvântarea de a gusta din această viaţă. Bunicile noastre au lăcrimat privind la noi, nepoţeii, cum creştem. Întâia fată pe buzele căreia am aşezat primul sărut şi-a acoperit chipul plângând de dorul nostru. Viaţa unei femei este un izvor de lacrimi de bucurie şi suferinţă, deopotrivă.

În acest an, 2010 de la Hristos, am pregustat Ziua de 1 Martie participând la o sărbătoare aparte. În a doua duminică din Postul Paştilor, ziua în care noi, creştinii ortodocşi, am fost martori la minunea vindecării slăbănogului din Capernaum de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, comunitatea evreiască a celebrat Sărbătoarea de Purim. Personajul central în această sărbătoare evreiască este o femeie. Estera, soţia împăratului Persiei, evreică de neam, şi-a riscat viaţa pentru a-şi salva conaţionalii cărora vizirul Haman le pregătea sfârşitul. Ascultând istoria Esterei, povestită cu talent de profesorul doctor Corneliu Sabetay, liderul comunităţii evreieşti din Craiova, am înţeles că femeia reprezintă liantul între marile religii monoteiste ale lumii - Iudaismul, Creştinismul şi Islamul. Religii în numele cărora, atât de des, au fost şi sunt comise crime înfiorătoare care varsă sânge nevinovat.

Vechiul Testament, istoria evreilor până la Hristos, ne dă mărturie despre numeroase femei frumoase, curate şi drepte înaintea lui Dumnezeu. Împărăteasa Estera este una dintre aceste femei. Noi, creştinii, ne închinăm Maicii noastre, Fecioara Maria, tânăra evreică pe care Dumnezeu a ales-o dintre toate femeile lumii pentru a purta în pântec pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut de la D