In lungmetrajul sau de debut, binecuvantat de Jeanne Moreau, Gabriel Achim vrea sa spuna tot. Fata de scurtmetraj, spune el, "terenul de fotbal e mai mare". Comedie neagra despre comunism rememorand castigarea Cupei Campionilor Europeni, "Visul lui Adalbert" chestioneaza nu doar o grila morala, ci si relatia dintre film si realitate. Pentru un debutant intrebarile sunt firesti, dar felul in care o face e aproape sinucigas. De aici, un mare atu si o mare libertate.
"N-au avut bani de litere", suna replica spusa de muncitori in film atunci cand inginerul Lefardau (Doru Ana) e scandalizat ca la serbarea de 8 Mai 1986 sub tabloul lui Ceausescu nu scrie decat "Traiasca P.C.R.".
Nici Gabriel Achim n-a avut bani de prea multe litere pentru acest prim film care ar fi fost mai potrivit unui cineast cu experienta - nu doar ca productie, ci si ca structura a povestii, ca amplitudine - si poate si ca problematica, desi investigarea instrumentelor de lucru ii pasioneaza si pe incepatori, si pe maestri.
(In plus, regizorul a investit energie si intr-o campanie media - www.noapteamagica.ro, care sa pregateasca filmul si site-ul oficial - www.visulluiadalbert.ro.)
"Gabriel, nu trebuie sa te temi sa faci filmul. Daca vrei sa te temi de ceva, ar trebui sa te temi de viata", ii spusese Jeanne Moreau regizorului, cand acesta participase cu proiectul la editia din 2009 a Atelierelor de la Angers, initiate de actrita.
Gabriel Achim a bagat la cap si s-a luptat sa faca un film asa cum simtea. Cu toate riscurile. Fiind si producator principal, s-a zbatut sa gaseasca bani - ceea ce a fost un adevarat razboi de uzura, si a elaborat in acelasi timp (impreuna cu co-scenaristul Cosmin Manolache) o poveste care sa reprezinte cel mai bine propriile certitudini sau, mai curand, cautari artistice.
Merita sa faca cinema? Asta vrea s
