George Copos a demisionat din functia de vicepremier al Guvernului Tariceanu.
Sperand intr-o ridicare brusca de rating, televiziunile au anuntat stirea insotita de gafaitul corespunzator unei surprize. George Copos a demisionat din functia de vicepremier al Guvernului Tariceanu.
Sperand intr-o ridicare brusca de rating, televiziunile au anuntat stirea insotita de gafaitul corespunzator unei surprize.
Avand indoieli ca telespectatorii au decodat corect semnalul, trimisii la fata locului au tinut sa ne precizeze si prin viu grai ca e o surpriza.
Nu e o surpriza.
Ar fi fost o surpriza daca demisiona Gheorghe Flutur.
Surpriza, pentru ca ne-am fi confruntat cu un gest de sacrificiu pe altarul PNL la un cetatean in stare de orice pentru a-si pastra fotoliul sezutului ministerial. Inclusiv de a-si rostogoli partidul pe povarnisul sondajelor de opinie. Ar fi fost o surpriza daca Eugen Nicolaescu ar fi anuntat ca s-a dus sa se trateze. Surpriza, pentru ca ne-am fi aflat in fata primului caz de trezire la luciditate la o personalitate de orbirea la realitati a gainii pe timp de noapte.
Demisia lui George Copos nu e o surpriza din mai multe motive:
1. Situatia juridica a fostului vicepremier era de-a dreptul stanjenitoare. Toata lumea astepta de la domnia sa gestul de a pleca din Guvern, in conditiile in care dosarul de la DNA urma sa fie trimis in instanta. Astepta si Calin Popescu Tariceanu, pentru ca prezenta in Guvern a unui anchetat penal adancea imaginea de cabinet cu probleme in materie de coruptie. Si asa Guvernul e in agonie. O agonie doar in ce priveste administrarea tarii. In ce priveste jefuirea avutiei nationale, Guvernul PNL-PD e deosebit de vioi. Stiind ca sunt pe suta de metri in posturi, toti demnitarii depun serioase eforturi pentru a-si rezolva interesele. Ultimul exemplu semnificativ: interventia lui Calin
