De 19 ani, Valerica Filipaş lucrează ca şi kinetoterapeut. Fostă sportivă de performanţă, Vali spune că cel mai mult îi place să lucreze cu copiii. Ea crede însă că cel mai dificil este să îi facă pe părinţi să înţeleagă că micuţii cu probleme locomotorii pot, totuşi, să facă unele lucruri utile.
Valerica Filipaş, Vali, aşa cum o cunosc prietenii, a jucat în studenţie volei, fiind pentru nouă ani cooptată în lotul naţional de volei. După ce s-a retras din viaţa sportivă, activitatea ei a continuat într-un domeniu diferit, dar tot legat de mişcare. Ea este kinetoterapeut şi lucrează la un centru de sănătate mintală pentru copii. Pe lângă asta, ea îi mai ajută pe copiii cu dizabilităţi de la o asocieaţie nonguvernamentală ce are ca obiect de activitate asistarea copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi.
Aici lucrează de opt ani, de când s-a înfiinţat Asociaţia Esperando, unde face zilnic exerciţii cu micuţii bolnavi. „Muncesc de dimineaţa până seara. E o meserie care te solicită la maxim atât fizic cât şi psihic, dar satisfacţiile sunt foarte mari”, spune Vali, în timp ce în braţele ei o fetiţă cu sindrom Down face exerciţii. „Cea mai mare satisfacţie o ai atunci când îl vezi pe copil că face primii paşi. Orice părinte ştie ce simte atunci când copilul lui face primii paşi, dar aici, cand ştii că e şi meritul tău, satisfacţia e mult mai mare”, completează ea.
Cei mai mulţi pacienţi suferă de tetrapareză spastică
Cei mai mulţi dintre copiii cu care lucrează suferă de tetrapareză spastică. Acestă boală ţine musculatura suferindului contractată, picioarele flexate, pumnii strânşi. Potrivit specialiştilor, boala nu se vindecă, dar prin exerciţii s-a dovedit că poate fi ameliorată. Un exemplu în acest sens este Renata Boroş, care a ajuns acum la vârsta de 15 ani şi duce o viaţă normală. „Face exerciţii cu mine de la un an. Pe la 3-4
