PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Ieşirile înspumate ale lui Traian Băsescu, nici primele, nici ultimele dintr-o carieră publică dominată de psihoze, ar fi trebuit să producă fix o ştire, ceva de genul "omu’ e iarăşi nervos cu nervii". Dar nu suntem o ţară normală şi toţi cei care trăim din (sau consumăm) media ne apucăm să despicăm firul în patru, să căutăm înţelesul ascuns al unor gesturi de natură mai mult psihiatrică decât politică.
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Traian Băsescu a mai dat, vineri pe la amiază, două reprezentaţii caracteristice personajului politic pe care-l întruchipează. Întâi a tras o tură de control televizată pe la prietenii lui, procurorii, care-şi prezentau bilanţul şchiop pe 2007. Să nu cumva să uite oamenii cine-i stăpânul. După aia, când posturile de ştiri intraseră deja în ediţii speciale, adică fix ce-şi dorea regizorul de la Cotroceni, s-a repezit până la atât de primitorul post public de radio, că poate nu auzise chiar toată ţara – şi mai ales electoratul decisiv, cel rural – spusele sale mustind de înţelepciune.
În esenţă, fiindcă palatul din deal a fost părăsit de multă vreme de oamenii cu imaginaţie, mesajul a fost cel tipic, fără sclipiri şi ieşiri din traseul dinainte desenat. Oligarhii cei răi şi cu nemernicii de la PSD strică la popor, ăia de la palatul din vale sunt cam liberali şi bandiţi, iar vajnicii procurori, asupra cărora şi-a pogorât încrederea şi susţinerea, sunt singurii care mai pot roti deasupra capului sabia dreptăţii. Şi, că tot veni vorba, nu că s-ar fi gândit el dinainte, ideal ar fi să bage cărbuni pe foc la anchetele penale în campania electorală care stă să-nceapă şi, numai dacă se poate, pe subiectele indicate făţiş de el.
Teoretic, într-o ţară normală, ieşirile înspumate ale lui Traian Băsescu, nici primele, nici ultimele dintr-o carieră publică do
