Bugetul pe 2007, lansat de curand in dezbaterea parlamentului, prevede alocatii importante pentru ceea ce am putea denumi infrastructura publica si sociala: drumuri, scoli, spitale. Este pentru prima data in perioada postdecembrista cand se intampla acest lucru. Nu stim - pentru ca exista multe imponderabile - daca asemenea prevederi se vor si concretiza, dar in planul alocatiilor este o premiera! Toate bugetele postdecembriste au fost fie de supravietuire (mai ales in prima parte a perioadei), fie de reglaje macroeconomice (in a doua parte a perioadei), respectiv de combatere a dezechilibrelor economice prin strangularea cheltuielilor guvernamentale si limitarea deficitelor bugetare. Nici unul nu a fost un buget de dezvoltare. Pe fond, pentru tinerea in viata a unor sectoare, pentru mentinerea sau eventual cresterea unor alocatii sociale de consum, au fost sacrificate sistematic cheltuielile cu investitiile, iar dintre acestea cele pentru infrastructura publica si sociala au fost pur si simplu blocate. Aceasta, pe fond! Pentru ca, desigur, in realitate lucrurile au fost mai complexe! Daca nu s-ar fi furat cat s-a furat din banul public, daca politic nu s-ar fi acceptat neplatile la buget ale obligatiilor financiare din partea intreprinderilor de stat si a societatilor private cu protectie politico-clientelara, daca disponibilitatile existente nu ar fi fost irosite in domenii si scopuri care nu constituiau deloc prioritati sau chiar in programe sociale populiste cu impact pasager (cateodata negativ), atunci ar mai fi ramas ceva bani si pentru infrastructura publica si sociala. Asa insa, infrastructura publica si sociala a fost copilul cel mai sarac al unei tari cu foarte multi copii saraci! Fapt este ca, timp de 17 ani, nu s-a adaugat nimic - dar absolut nimic - in peisajul infrastructurii publice si sociale din tara. Nu s-a construit o noua autostrada de la un cap l