Daca si unul ca Nicolae Manolescu si-a vandut sufletul (amintiti-va cum a cenzurat un articol despre plagiatului pontist), ce sa ne mai asteptam de la badea Ion din varful dealului. Asa e, avem tara asta pentru ca n-avem alta…
In anii ’90, cand iubeam ca un entuziast revolutionar Alianta Civica, se vorbea de Manolescu Nicolae ca despre un Havel al Romaniei. La un moment dat, urma sa fie chiar candidat la presedintia Romaniei. Coposu a ezitat sa-l desemneze, stia el ce stia…Asa a aparut in joc Emil Constantinescu.
Manolescu este expresia esecului acestei natiuni. Un individ pretentios, cu aere de intelectual la care n-ai cum ajunge decat daca faci blat cu monarhia sinecurilor, a inselat o natie. A dus PAC-ul in PNL, dupa care s-a ingrijit sa isi conserve salariile intangibile, amantlacurile inegalabile si obrazul gros de neam-prost, cu ambalaj de Occident.
Mi-am adus pur si simplu aminte de Manolescu pentru ca a fost idolul meu, speranta mea si a altora ca mine in anii de dupa caderea lui Ceausescu. Visam la o Romanie in care oameni cu alta mina, precum era el atunci, sa fie port-drapelul generatiei mele. In realitate, Nicolae Manolescu ne-a sedus pe toti si ne-a abandonat in fata huzurului sau de bugetar de lux.
E plina tara asta de asa-zisi intelectuali care isi etaleaza arama de genii la televizor pentru ca ulterior sa afli c-au ajuns ambasadori UNESCO, presedinti la Uniunea Scriitorilor sau pur si simplu bagatori de seama pe o caruta de bani. Asta e Nicolae Manolescu!
Traim intr-o tara in care reptilele si molustele lipsite de simtul caracterului vietuiesc alaturi de noi de parca ar face parte din peisajul asta naiv dintotdeauna. Sigur, astfel de taratoare n-ar exista daca politicienii complici, prada ai complexului de inferioritate, nu si-ar preda constiinta unor “zei” ai intelectului – altminteri niste satane cu spoiala de dumnezei!
