Nu a avut parte de noroc. O mama nevrotica, chinuita, care s-a sinucis cand Svetlana avea doar sase ani, in noiembrie 1932. Un tata despre care avea sa scrie peste ani ca a fost un monstru (care insa a iubit-o in felul sau posesiv, brutal si tiranic), un frate alcoolic si depravat. O familie devastata de efectele catastrofice ale Marii Terori. Casatorii condamnate de parintele sau. In familia lui Djugasvili nu era loc pentru evrei. Cosmosul inaltei aristocratii comuniste era unul tenebros, apasator si irespirabil. “As fi preferat sa fiu baiatul unui inginer oarecare”, a declarat la un moment dat, dupa 1990, Nicu Ceausescu. “Preferam sa fiu fiica unui tamplar”, spunea Svetlana si poate ca acelasi lucru l-au simtit Zoia Ceausescu ori Liudmila Jivkova.
A crescut intr-un univers dominat de tacere, neliniste si spaima. Voia sa studieze literatura, Stalin a obligat-o sa urmeze cursuri la Facultatea de Istorie. Multi dintre cei mai buni prieteni au fost deportati, unii au disparut in Gulag. Doi unchi ucisi: Stanislav Redens si Aliosa Svanidze. In copilarie, era atasata de Nikolai Buharin, era ca o sora cu fiica acestuia, numita tot Svetlana. Buharin a fost executat in martie 1938, Stalin a tinut pana la moarte in sertarul biroului sau scrisorile celui numit de Lenin “copilul preferat al Partidului”. Din casatoria efemera (a doua) cu Iuri Jdanov, fiul despotului ideologic, s-a nascut o fiica. Iubea poezia rusa, a fost o imensa ironie sa devina nora (chiar postuma) a celui care a atacat-o infam, in 1946,pe Anna Ahmatova. Ekaterina Jdanova traieste, se pare, in peninsula Kamceatka. Doctorul Iosif Morozov, fiul din casatoria cu Grigori Morozov, a murit acum cativa ani.
In exceptionala sa biografie a lui Stalin, aparuta la Harvard University Press in 2004, istoricul britanic Robert Service il descrie pe Stalin ca pe un personaj grobian, violent si in fond misogin.
