De cînd mă ştiu, Valea Prahovei reprezintă pentru mine, printre altele, şi locul clasic de comercializare a "suvenirurilor". Termen tehnic utilizat pentru desemnarea acelor mici obiecte nefolositoare care mai sînt, pe deasupra, şi explicit kitsch. Kitsch într-o manieră, aş spune, brutal de directă: doar că, în termenii locali ai producătorilor, acesta ia numele de "artizanat". Orice obiect hidos, din lemn sau sticlă, cu utilitate sau fără, fie el cană, scrumieră sau farfurie, cu chipul lui Vlad Ţepeş sau cu Peleşul pe el, intră în această categorie. Pe lîngă tarabele de la Peleş sau de după benzinăria spre Buşteni, există chiar un magazin, în Sinaia, pe bulevardul principal mai spre piaţă, care vinde numai acest tip de produse. Cred că se numeşte chiar "Suveniruri" şi comercializează - după spusele vînzătoarei - "produse specific româneşti". Ideea celor care se ocupă de magazin este că genul acesta de obiecte sînt cele autentice, originale, neaoşe, cu adevărat româneşti, care încurajează producătorii populari şi meşterii locali. Ele sînt opuse, în favoarea lor, celor de import, care vin să ne corupă gustul şi mica producţie locală de decoraţiuni şi suveniruri.

Din păcate, e suficient să vezi icoanele pe lemn, din Sf. Gheorghe, pictate manual, situate imediat lîngă intrare, ca toate teoriile idilic-patriotice să se ducă pe apa sîmbetei: chipurile din ele au ceva terifiant... Noroc că latura autohtonă nu a rămas singura caracteristică a magazinelor de decoraţiuni din Sinaia. Spun "decoraţiuni" şi nu suveniruri, pentru că celelalte două magazine de profil din oraş, "Gifts and Souvenir", reuşesc să depăşească latura strict de tarabă. Cel dintîi, situat într-un subsol simpatic, unde era, pe vremuri, un bar, îmbină micile obiecte de aşa-zis artizanat cu statuete africane, ceasuri, rame, obiecte de mobilier indiene din bambus şi răchită împletită, printre care lă