3 minute de suspans

Odinioara, cartile politiste nu aveau mai mult de 200-250 de pagini. Era formatul standard. Intr-o calatorie ceva mai lunga cu trenul reuseai sa le afli deznodamantul si sa le lasi in compartiment - daca nu-ti placeau - , sau sa le iei acasa si sa le pui in biblioteca - daca te incantau. Insa, de ceva vreme, scriitorii americani - probabil la solicitarea editorilor - , prefera sa compuna thriller-uri de dimensiunile unui roman-fluviu. Iar cititorii le cumpara cu frenezie, de parca ar avea mai mult timp la dispozitie pe care sa-l dedice lecturii.

Ultimul supravietuitor al lui David Baldacci (autorul excelentului Putere absoluta) are 700 de pagini. N-as zice ca ele nu se parcurg cu interes. E vorba doar de retele de traficanti de droguri, de lucratori ai FBI - printre ei se distinge Web London, un personaj complex si memorabil - , despre tradarea care se insinueaza pana si in lumea politistilor, despre luptele dintre diverse bande dornice sa acapareze pietele de desfacere a prafurilor care te propulseaza in "paradise artificiale". Dar, la un moment dat, se produce un fenomen de suprasaturare, ca atunci cand mananci cu lacomie dintr-un tort care iti place. Sunt prea multe amanunte despre metodele si armele folosite de catre membrii echipelor de salvare a ostaticilor, excesiv de numeroase detalii despre activitatea psihanalistilor sau a modului in care actioneaza organizatiile criminale. In plus, fiecarui personaj care apare in scena i se intocmeste o fisa biografica exhaustiva. Iar eroii cartii nu sunt putini. Scriitorul a dorit sa demonstreze fanilor sai - numerosi, de altfel! - cat de vaste ii sunt cunostintele in domeniile cele mai diverse - la un moment dat, deoarece evenimentele se deruleaza la o ferma de cai, nu se pierde prilejul de a se oferi informatii despre echitatie si cresterea cabalinelor. Cineva spunea odata ca secretul de