Nu am pretenţia că această idee este originală, însă ader la ea cu toată convingerea deoarece atât ideologia, cât şi metodele comuniste mi se par dezechilibre care trebuie amendate. „Valorile” paradigmei comuniste transpuse cotidian în atitudini, comportamente şi acţiuni cu încărcătură publică sunt indicatoare semnificative ale unor distorsiuni interioare, conştiente sau inconştiente.

M-aş opri pentru ilustrare la câteva elemente clasice din pattern-ul comunist care, manifestate individual în viaţa publică, trădează slăbiciuni interioare.

Autoritarismul

Aici e cel mai simplu de argumentat prin intermediul teoriei psihanalitice. Pulsiunile sexuală sau/şi cea agresivă se transpun în planul exterior printr-o nevoie exacerbată de a supune şi a domina pentru a deţine puterea. Este simptom deoarece o astfel de persoană capătă în timp dependenţă de „confirmările” externe. Postura de „lup alfa” energizează şi creează dependenţă. Devine o problemă atunci când lipseşte, iar „motoarele” nu mai pornesc în afara acestui combustibil simbolic.

Cenzura

În opinia mea, e unul dintre cele mai grave semne de „turbulenţe” interioare. Atunci când cenzurezi tot ce reprezintă disonanţe cognitive faţă de sistemul propriu de reprezentări, poate să însemne mai multe lucruri. Două mi se par însă mai importante: lipsa de receptivitate şi de deschidere semnifică un sistem „închis”, ori, conform modelului cibernetic şi teoriei generale ale sistemelor, orice sistem, de la cele biologice până la cele fizice, trebuie să facă schimb de informaţii pentru a fi în echilibru. Al doilea lucru care mi se pare important aici ar fi infrastructura inconştientă din spatele manifestării de cenzură: ego-ul uriaş sau/şi frici conştientizate sau neconştientizate care dau nuanţe deviaţioniste anumitor comportamente. Este mai simplu să elimini total din planul fizic şi/sau din planul con