Imediat dupa anuntarea rezultatului alegerilor, PNL parea in pozitia ideala, a partidului fara de care nu se poate face Guvernul.
Orice avantaj poate fi insa pierdut printr-o strategie, voluntar sau involuntar, proasta.
Asa se face ca PNL se indreapta tot mai sigur spre Opozitie unde ar putea sta singur, strivit de o majoritate impotriva careia nu prea are ce face. Asta daca nu cumva o minune de ultim moment ii va da o a doua sansa de care, de aceasta data, sa profite.
Practic PNL a reusit performanta sa alunge ambele partide cu care ar fi putut forma majoritatea si poarta responsabilitatea morala a "compromisului rational" care se contureaza pentru Palatul Victoria.
Primul pe care l-a lasat cu buza umflata a fost PSD, chiar in seara alegerilor cand, potrivit unei intelegeri anterioare, cele doua partide ar fi urmat sa anunte majoritatea cu care sa-i forteze mana presedintelui.
Greu de explicat suceala din ultima clipa a liberalilor. Apasari doctrinare s-a dovedit ca nu au cat timp, ulterior, au incercat sa refaca pactul cu PSD, pentru majoritate la putere sau in Opozitie.
Nici virajul catre PD-L nu l-au facut, dupa cum avea sa dovedeasca pozitia de pe care au negociat.
Probabil ca au mizat pe un blocaj in care, impreuna cu PSD, sa boicoteze instalarea noului Guvern pana cu 6 luni inainte de alegerile prezidentiale cand Parlamentul nu mai poate fi dizolvat.
Acest blocaj ar fi presupus mentinerea cabinetului Tariceanu exact asa cum e acum. Adica planul lui Adrian Nastase.
In negocierile cu PD-L, liberalii au intrat cu intentia ca ele sa esueze. Conditia maximala cu care au incercat sa-si garanteze celelalte conditii legate de imunitate si supravietuire politica (niciuna de criza sau program) a blocat practic comunicarea, netezind calea spre alianta PD-L + PSD. @
