Ştirile sunt cinice. Vorbesc rece despre lucruri dure din jurul nostru. Acesta este rolul lor. Să transmită fără prea multe sentimente. Aşa sunt ele definite în manualele de jurnalism. Dar cum defineşti manipularea, voită sau involuntară?

Am urmărit de la distanţă tragedia din Muntenegru. 3 zile libere şi absenţa din redacţia m-au transformat într-un simplu cititor. Ce am înţeles din toată povestea aceasta? O voi spune pe puncte. Un eveniment grav a fost ridicat la rang de doliu naţional. Cu tot respectul uman pe care-l port familiilor celor care erau în autocar, evenimentul nu este unul de doliu naţional. Nu am auzit dezbaterea asta când au murit soldaţi în Afganistan sau după explozia de la Mihăileşti. Numărul victimelor nu transformă un eveniment în doliu naţional. Dezbaterea din ultimele trei zile a acaparat scena publică, în majoritatea timpului cu subiecte despre care nu existau informaţii sau cunoştinţe concrete. În acelaşi timp, în România se produc lucruri grave, se aprobă propuneri de legi controversate şi ţara se transformă în timp ce noi stăm cu ochii lipiţi de sângele de pe ecrane. Atunci când vrei să faci un rechin să-şi piardă simţul direcţiei, trimite-i nişte sânge în partea cealaltă, la distanţă sigură de tine. Două subiecte care nu vor câştiga atenţia noastră, din cauza zgomotului de fond al accidentului din Muntenegru sunt esenţiale.

Voi cita din materialul colegului Sebastian Zachmann, "Parlamentul s-a autoproclamat putere supremă în stat”: Astfel, prin introducerea sintagmei „forul suprem de dezbatere şi decizie“, Parlamentul se transformă în autoritate supremă, pentru că orice decizie adoptată de senatori şi deputaţi va fi obligatorie. Vă invit să citiţi mai departe accesând linkul acesta. E mult mai important decât festivalul unui carnagiu.De la colegii de la ”Gândul” vine informaţia următoare: Amendamentul lui Chiuariu prevede