interviu cu Gianini MUNTEANU, impresar al trupei Paraziţii Trupa Paraziţii şi-a făcut un renume din promovarea unui gen de muzică în care cuvintele obscene se îmbină cu remarci critice la adresa societăţii de astăzi; ţinta versurilor lor este destul de vastă şi îi cuprinde atît pe politicieni cît şi pe oamenii de rînd, cei care-şi "pun volan Renault pe Dacia supernova"; muzica lor este "caterincă şi atitudine". Avertisment: acest material ar putea conţine cuvinte triviale referitoare la sexualitate. Nu citiţi acest interviu dacă nu aţi împlinit 18 ani sau dacă vă simţiţi ofensat(ă) de astfel de cuvinte!

Mulţi cred despre textele & spectacolele voastre că sînt antisociale. Alţii, dimpotrivă, consideră că în textele voastre se oglindesc valorile & credinţele (unei părţi a) societăţii de astăzi. Cum vă vedeţi voi pe voi: asumat antisociali sau un fel de purtători de cuvînt ai tinerilor? Nici una, nici alta. Şi una, şi alta. Antisocialul este un rău necesar din cînd în cînd societăţii, ceea ce nu e cazul nostru. Mulţi "paraziţi" în natură au rolul de a deparazita. Ce-i drept, noi aplicăm uneori modelul îndreptării la rece din fizica mecanică (ca să îndrepţi la loc o furculiţă îndoită, nu o aduci în poziţia zero, ci treci de acel punct pentru ca ulterior, luptînd cu propria inerţie, să revină la P0). Cineva ne-a comparat cu Iris-ul de pe vremuri. Adică avem acelaşi efect asupra generaţiei actuale cum avea Iris pe vremea comunismului. Ideea e că noi nu am avut o discuţie acum 10 ani în care am hotărît să devenim purtătorii de cuvînt ai cuiva anume. Noi am cîntat şi cîntăm despre nişte lucruri care s-a întîmplat să intre în rezonanţă cu alte milioane de oameni, ceea ce e OK. Viaţa, aşa cum reiese din textele voastre (poate mă înşel?) înseamnă concurenţă, luptă, mizerie, ură. Împotriva cui vă luptaţi? Pe cine urîţi voi? Duşmanul nostru e de natură umană la un