La sfârşit de săptămână, cozile la spice shop-uri se dublează. Într-un tur de noapte al magazinelor de vise, comercianţii de etnobotanice au încercat să ne convingă de efectele „high” ale drogurilor 3D plătind echivalentul unui pachet de ţigări.
E sâmbătă, puţin trecut de miezul nopţii şi un ger în ghearele căruia nu ai sacrifica nici măcar un deget scos pe geam. Cu toate astea, ne uităm la coada care se formează uşor în faţa unui spice shop din zona Dristor şi putem spune că face concurenţă serioasă celebrei shaormerii din zonă. În zece minute cât urmărim activitatea spice shop-ului „La colţ” numărăm vreo 20 de tineri care se succed în faţa magazinului, camuflaţi majoritatea cu glugi, uitându-se speriaţi stânga-dreapta.
Ne aşezăm în spatele unui tânăr pe care doar mirosindu-l ne dăm seama că este om al străzii. După noi se încoloneză alţi doi puşti bine îmbrăcaţi, care coboară dintr-un Volswagen, şi preiau prin telefon mai multe comenzi. Pesemne că dependenţa de halucinogene nu ţine cont de clasa socială.
„Câte grame de Vision? Simple sau 3D?”. Ne mutăm atenţia la tânărul homeless din faţă care întinde un pachet de ţigări gol. „Ca de obicei”. Şi scoate din buzunar 10 lei. După ce preiau marfa, niciunul dintre ei nu mai ţine cont că se află într-o mare intersecţie şi pufăie din ţigările halucinogene fără să respire în timp ce, dintr-o maşină răsună, cinic, Puya: „Pune-i la pământ, da! Pune-i la pământ!”.
Plecăm mai departe în Regie, zonă în care, aşa cum era de aşteptat, găsim, pe strada Petre Popovăţ, o ciupercărie de etnobotancie, magazine care sar în ochi foarte uşor, fiind semnalizate ca nişte cazinouri din Las Vegas. Apar şi consumatorii, doi câte doi, fiecare dintre ei cu rolul bine învăţat. Unul ţine de şase, celălalt întinde mâna pe geamul unei coşmelii după marfă.
Drogurile se consumă sub „s
