Sportiva din China a învins însă stereotipurile din badminton, participând în concursurile importante timp de 14 ani, o perioadă în care câştigat tot ce se putea şi a doborât mai multe recorduri. „Calea spre succes este simplă. Fă ceea ce trebuie, când trebuie şi cum trebuie”, spunea odată Arnold H. Glasgow. Povestea carierei lui Zhang Ning.
Născută pe 19 mai 1975, în Jinzhou, Zhang şi-a făcut debutul în competiţiile oficiale la 19 ani, făcând parte din naţionala Chinei care a participat la Uber Cup (Campionatul Mondial feminin pe echipe), unde a pierdut finala împotriva Indoneziei.
De la mijlocul anilor '90, chinezoaica a fost o prezenţă constantă la turneele importante şi s-a bucurat de un relativ succes, însă adevărata sa explozie s-a produs abia la 28 de ani, în 2003, când a devenit campioană mondială la simplu, la Birmingham. În finala din Marea Britanie, Zhang a învins-o fără emoţii pe compatrioata sa Gong Ruina, scor 11-6, 11-3.
Confirmarea formei excelente pe care o traversa a venit un an mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Atena. Zhang le-a învins pe rând pe Marina Andrievskaya (Suedia), Kelly Morgan (Marea Britanie), Wang Chen (Hong Kong) şi Zhou Mi (China), calificându-se în finală. Adversara din ultimul act era o mai veche cunoştinţă, Mia Audina, care atunci reprezenta Olanda, dar care, în 1994, o învinsese în meciul decisiv de la Uber Cup. De această dată, lucrurile au stat diferit, iar chinezoaica s-a impus cu 8-11, 11-6, 11-7, devenind a treia persoană care cucereşte titlul mondial şi pe cel olimpic în ani consecutivi, după Susi Susanti şi Taufik Hidayat.
Zhang nu a putut să-şi păstreze însă titlul mondial, pierzând de fiecare dată în finală, în 2005 şi 2006, şi clasându-se pe locul 3 în 2007, dar l-a dublat pe cel olimpic, pe teren propriu, la Beijing, în 2008, unde a învins-o pe compatrioata Xie Xingfang