Procedeul aminteste, daca i-am intuit corect itele, de mijloacele specifice anilor 50. Da, Pavel Susara a fost "demascat". Infierat. Pus la zid. Si trimis la plimbare. Si nu de oricine, ci de Horia Hatieganu insusi, un profesor care urmareste atent, dupa cum reiese din nota sa, presa culturala franceza. Te pomenesti ca o fi lucrind si la UNESCO... Am participat, acum o saptamina, la lansarea cartii de poezie a lui Pavel Susara, Universul din cusca. Cunoscut mai ales in calitatea sa de critic de arta (probabil cel mai notoriu la noi), el este si autorul unor volume de poezie si proza de o calitate care multor scriitori brevetati le ramine inaccesibila. Dar nu despre poetul Pavel Susara vreau sa scriu aici, ci despre o mica intimplare in care a picat la mijloc si care spune multe despre cum se aranjeaza lucrurile in lumea noastra literara. Si nu in cine stie ce colt de provincie, nu in redactia unei obscure reviste literare dintr-un orasel din Moldova, ci tocmai in buricul Bucurestiului (pe Calea Victoriei) si al vietii literare. Reconstitui intreaga tarasenie din presa, ea petrecindu-se sub ochii nostri nepasatori. Cu Pavel Susara gasesc mereu subiecte mult mai interesante si mai substantiale de discutat... Dupa cum este cunoscut, Pavel Susara a tinut, vreme de 17 ani (sper sa nu gresesc), saptamina de saptamina, cronica plastica in paginile revistei "Romania literara". Un scurt calcul ne arata faptul ca omul a publicat aproape 800 de articole in cadrul rubricii sale. O munca pe care oricine ar aprecia-o. Oricine, cu exceptia directorului "Romaniei literare", Nicolae Manolescu. La un moment dat, cu ocazia reluarii unei expozitii a graficii lui Marin Sorescu, Pavel Susara a reluat un articol pe care il scrisese cu ceva vreme in urma, cind fix aceeasi expozitie iesise pentru prima oara in lume. Sigur, procedeul e discutabil, dar cert este ca el a devenit o norma in pres