La Muzeul Memorial „Frederic şi Cecilia Cuţescu Storck“, aflat în subordinea Muzeului Municipiului Bucureşti, vizitatorul descoperă singur istoria clădirii şi a operelor aflate aici. Internetul şi albumele de artă sunt indispensabile dacă vrei să afli povestea familiei Storck. Fără aceste surse, pleci din muzeu la fel cum ai intrat, fără nicio informaţie profesionistă.
Dacă ajungi pe strada Vasile Alecsandri, descoperi la numărul 16, printre clădiri în renovare, praf, gălăgie şi sute de maşini parcate pe trotuare, un imobil construit între anii 1911-1913.
Din stradă vezi lipită de tencuiala casei vişinii o plăcuţă aurie care anunţă că aici a trăit o „dinastie de artişti“, familia Storck. Scârţâitul porţii alertează gardianul că cineva a intrat în curte. Pentru că arşiţa este nimicitoare, femeia-paznic se adăposteşte într-o cămăruţă de lângă scară. Aşteptarea îţi lasă răgaz să observi lângă casă cum dorm în iarbă două „Măşti Hilare“ de la 1852, lucrări ce au fost create de Karl Storck pentru faţada Teatrului Naţional Bucureşti, distrus în cel de-al Doilea Război Mondial.
Gardianul cheamă pe cineva. O doamnă, sumar îmbrăcată, cu pantaloni scurţi şi maieu, ne oferă bilete de intrare. „Un bilet costă 5 lei, un pliant 1 leu, iar dacă doriţi să fotografiaţi, dar fără bliţ, mai plătiţi 15 lei. Vă pot oferi şi albume cu operele familiei Storck. Costă 50 de lei, dar merită“, recomandă femeia.
Vizită cu străjer
Înăuntru, doi vizitatori se plimbau în camerele luminate doar de razele soarelui. După ce însoţitoarea s-a gândit că cei trei vizitatori ai muzeului s-ar descurca mai bine pe lumină, am descoperit în prima sală uimitoarea pictură murală a Ceciliei Cuţescu Storck.
„Nu a fost niciodată restaurată casa“, motivează femeia petele de igrasie care murdăresc pereţii.
Într-o altă sală, înţesată cu s