Din mâinile ei au ieşit mii de linguri, blide, tăvi, frunze, albii şi scaune. Lingurăreasa spune că, dacă ai puţină înclinaţie, din lemn iau naştere adevărate frumuseţi.

Niculina Ciugulea sculptează în lemn de la vârsta de 15 ani. De atunci, numai de pe urma acestei îndeletniciri trăieşte. „Îmi amintesc cum am început să lucrez prima dată lemnul. Am făcut o lingură. Nu prea arăta ea aşa bine, dar important a fost că era lucrată de mine”, povesteşte Niculina Ciugulea. Meştera a învăţat meserie de la bătrâni. „Din familie am moştenit acest meşteşug. E frumos şi dacă simţi lemnul şi ai puţin har, din mâna ta ies lucruri frumoase”, spune Niculina Ciugulea. După mai mulţi ani de muncă Niculina a învăţat să facă din lemn linguri, furculiţe, trocuri, merdenele, tăvi de servit, frunze, albii şi scaune cu trei picioare.

„E păcat că se pierde meşteşugul”

„Toate obiectele le facem din lemn de esenţă moale: plută, salcie, tei, plop”, declară meştera. Niculina Ciugulea ne povesteşte procedeul de prelucrare a lemnului, de când se merge în pădure la tăiatul copacilor până când ies lingurile. „Mergem în pădure, unde tăiem lemnul, după care îl aducem acasă. Apoi fiecare taie buştenii cu fierăstrăul, ori cu drujba, în funcţie de lucrarea pe care o are de făcut. Pe urmă se spintecă lemnul, apoi se finisează. Se trece apoi la cioplit cu tesla, cuţitul, scoaba, barda. Când facem linguri şi furculiţe cu coadă decorativă la modele folosim şi bisturiul”, ne explică Niculina Ciugulea. În ziua de azi, foarte puţini oameni mai sunt interesaţi de obiectele din lemn lucrate de Niculina. „Comenzi mai am, dar mai rar. Mai sunt oameni care au nevoie de câte o albie mare. Le folosesc la Crăciun, când taie porcul, pun carnea în ele. Problema e că pentru albii mari nu se mai găseşte buştean aşa de gros”, spune meştera. Tot ea susţine că pe vremea lui Ceauşescu, îi