Eu consider precum, așișderea, la fel, ca și... Cătălin Măruță că, aparent relația ta cu Anda Adam este aparentă. Dar, în ceea ce mă privește, am un amendament de tip matematic: aparent plus aparent dă evident.

Deci, eu unul chiar cred că ai o relație cu Anda, nu că nu ai avea. Să-ți spun deci sistemic, metodic "de ce-ul" tău, al lui Cătălin Bote. Să îți spun și "de ce-ul" lui Cătălin Măruță. Începând cu..."de ce-ul" meu. La cum te cunosc de mare lover, iubitor sincer și carnal al Venerei, nu am cum să cred că poți săruta formal o astfel de femeie. Care scoală și morții.

Chiar dacă ai fi făcut-o la început pe abstinentul, de-adevărat, pe vremea săruturilor pasionale din public, numai după ce probabil îi simți în cerul gurii asprimea catifeletă a limbii și dulceața salivei, nu te mai poți abține. Nu mai dezvolt restul... Spui "gata, nu mă mai joc, hai să o luăm în serios. Hai s-o facem!" E cât se poate de clar. Și, dacă așa a fost, voi, tu și Anda, ați luat-o. În serios. Poate că și în grav.

Pe scurt, eu nu pot crede în ruptul pixului, al capului, în ruptul laptopului că tu, ca mare senzual al cetății, mimezi, nu consumi, o relație sexuală cu o femeie precum Anda Adam, definiția de dicționar a unui sex-appeal debordant. Și senzual de real.

Precum, nu cred că Anda, cu dotarea ei de la Dumnezeu, mamă, Mamă Natură și tată original, ar putea avea o relație ascetică, asexuată cu unul ca Botezatu... De ce îl cred și pe Măruță?

Fiindcă el spune că voi doi, tu și Anda, faceți asta ca să vă răzbunați reciproc dezamăgirile amoroase precedente. Tu cu Bianca. Ea cu Victor. Da' este o potrivire suspectă, comentabilă și comestibilă. Iar ziaristul de investigații monden-alcoviene care, e Măruță are și dreptate, și logică în aserțiunea sa. Numai că, revenind la "de ce-ul" meu, Măruță îmi omite, eludează argumentele.

Anume, chiar dacă scenariul