Criticul literar şi eseistul Vasile Lovinescu, nepot după tată al celebrului critic şi scriitor Eugen Lovinescu, este cunoscut pentru interpretările ezoterice date basmelor lui Ion Creangă, dar şi pentru volumul „Dacia Hiperboreană”, lucrare ce analizează posibilitatea existenţei unui centru spiritual în vechiul spaţiu dacic.

Scriitorul s-a născut la 17 decembrie 1905 în oraşul Fălticeni, într-o familie ce a dat mai multe personalităţi scenei literare româneşti, mama viitorului scriitor avându-l în ascendenţă pe Ion Budai-Deleanu, tatăl fiind fratele lui Eugen Lovinescu, iar doi dintre verii lui Vasile fiind scriitorii Anton Holban şi Monica Lovinescu. A terminat gimnaziul în oraşul natal, apoi, când familia s-a mutat în capitală, a urmat cursurile Liceului Sfântul Sava şi apoi Facultatea de Drept, devenind, ca şi tatăl său, avocat.

În paralel cu cariera juridică, Vasile Lovinescu a publicat, aproape constant, articole în publicaţii precum „Viaţa Literară", „Viaţa românească", „Adevărul Literar şi Artistic", „Vremea" „Azi", precum şi traduceri din limbile germană, franceză şi engleză. În 1934, îl descoperă pe scriitorul ezoteric francez René Guénon şi, studiindu-i opera, începe chiar să întreţină o corespondenţă cu acesta, susţinută până în anul 1940.

În perioada 1964 - 1972 a scris cele mai cunoscute două studii ale sale - „Al patrulea hagialâc" (despre romanul lui Mateiu Caragiale - „Craii de Curtea Veche") şi „Creangă şi Creanga de Aur". Abia după 1989 a fost publicată cea mai mare parte a operei lui Vasile Lovinescu. Astfel, au apărut lucrările: „Monarhul ascuns" , „Mitul sfâşiat" (apărute ambele la Editura Institutul European în 1992, respectiv1993); „Interpretarea esoterică a unor basme şi balade populare româneşti" (Editura Cartea Românească,1994); „Dacia hiperboreană" şi „Însemnări iniţiatice" (Editura Rosmarin, 1994, respectiv 1997). V